Tra rivoluzione e controrivoluzione. La crisi ottomana del 1908-1909 e le sue ripercussioni balcaniche nell’analisi de «La Civiltà Cattolica»

Între revoluție și contrarevoluție: criza otomană din 1908–1909 și repercursiunile balcanice în analiza din „La Civiltà Cattolica”. Perioada cuprinsă între revoluția Tinerilor Turci din iulie 1908 și detronarea sultanului Abdül Hamid II la sfîrșitul lunii aprilie a anului 1909, ca urmare a represiunii tentativei contrarevoluționare concepută de Societatea Uniunii Islamice, a reprezentat o fază foarte importantă pentru evenimentele istorice ale întregii zone Sud‐est continentale. Ea a fost marcată de încercarea extremă de a împiedica decadența tot mai evidentă a Imperiului otoman și de gravele conflicte dintre Marile Puteri și statele balcanice pentru a încerca să acapareze ultimele teritorii aflate în dispută ale ” Teritoriului european al Turciei”. Prezentul studiu urmărește să contureze trăsăturile cele mai importante prin intermediul lentilei speciale oferită de intransigentul periodic «La Civiltà cattolica», cea mai veche revistă italiană activă și astăzi, animată constant încă de la întemeierea ei, de către iezuiți, de un interes profund pentru temele internaționale.

La crisi ottomana del 1908 ha indubbiamente rivestito un ruolo cruciale per le sorti dell’intera Europa sud‐orientale grazie alla sua capacità di innescare un processo a catena di eventi che avrebbe stravolto ulteriormente il già complicato quadro geopolitico dell’area conducendola da protagonista dentro al dramma della Prima guerra mondiale, come opportunamente sottolineato dalla storiografia. In parallelo alla notevole attenzione suscitata a livello continentale presso i contemporanei per una fase così densa di significati, in ambito italiano va evidenziato – e rappresenta l’oggetto del presente contributo – l’interessante apporto fornito al dibattito del tempo dalla rivista della Compagnia di Gesù «La Civiltà Cattolica».