Persistent fistula after sleeve gastrectomy: a chronic dilemma

Nu există limită de timp în ceea ce priveşte apariţia fistulelor după sleeve gastrectomy LSG, iar cele cu debut tardiv pot evolua către fistule persistente, cronice. Scopul acestui studiu retrospectiv a fost de a analiza incidenţa, tratamentul şi urmările după acestea, tratate într-un Centru de Excelenţă de chirurgie bariatrică şi de a dezvolta un tratament standard. Materiale şi Metode: între 2011-2018, 9 cazuri de fistule postoperatorii au apărut după un număr total de 1365 LSG (0,65%), 7 prezentând debut tardiv (minim 10 zile de la operaţie). Au fost identificate şi analizate fistulele cronice, persistente, inclusiv o fistulă gastro-bronhială şi una gastro-cutanată. Rezultate: prezentăm 3 cazuri particulare de fistule foarte tardive, cronice de tip III (fistule complexe), cu debut variind de la 6 până la 84 luni după LSG, şi tratamentul acestora (conservativ, radiologie şi/sau endoscopie intervenţională, chirurgical). Concluzii: managementul fistulelor tardive, cronice de tip III, este variabil, nestandardizat şi ar trebui planificat pe baza evoluţiei clinice, momentul diagnosticului, resursele disponibile şi expertiza locală. Un centru bariatric de excelenţă poate garanta un diagnostic şi tratament mai adecvat, pe baza resurselor şi a posibilităţilor existente.

Background: There is no time limit for the occurrence of leaks after sleeve gastrectomy LSG, and very late ones might evolve versus persistent, chronic fistulas. The aim of this retrospective study was to analyze the incidence, treatment and outcomes of persistent, chronic fistulas occurred or treated in a bariatric Center of Excellence IFSO-EC (CoE) and to establish a standardized approach. Materials Methods: between 2011-2018, nine cases of postoperative leaks occurred on a total of 1365 LSG performed (0.65%), 7 of them having late presentations (onset over 10 days postoperative). Chronic, persistent fistulas were identified and analyzed, including one gastro-bronchial and one gastro-cutaneous fistulas. Results: We present three peculiar cases of very late, chronic type III fistulas, with onset at 6-84 months after primary LSG and their management, including conservative, interventional radiology and endoscopy and surgical therapies. Conclusions: the management of late, chronic type III fistula is variable, with no standard algorithm to follow, but it should be planned based on the clinical evaluation, time of diagnosis, available resources, multidisciplinary approach and expertise. This emphasises again the necessity of a bariatric CoE that can guarantee a better diagnose and treatment, based on the use of wide, available resources, both professional and material.